Studiu asupra mobilității încheieturii mâinii: Oamenii subestimează limitele corpului lor

Un studiu realizat de cercetători din Germania și Belgia a ajuns la o concluzie surprinzătoare: oamenii tind să își subestimeze limitele de mobilitate ale propriului corp. Cercetătorii de la Universitatea Ruhr din Bochum (Germania) și de la Universitatea Catolică din Louvain (Belgia) au descoperit că participanții unui experiment au estimat constant că nu pot mișca încheietura mâinii la fel de mult pe cât ar fi fost posibil în realitate. Studiul, publicat în jurnalul *Communications Psychology*, a implicat un grup de 84 de persoane care au fost rugate să estimeze cât de mult își pot mișca mâinile în patru direcții diferite. Însă, spre surpriza cercetătorilor, participanții au subestimat constant mobilitatea încheieturii, iar aceste rezultate au evidențiat o distorsiune semnificativă a imaginii pe care creierul o are despre propriile abilități motorii. Dr. Artur Pilacinski, neurocercetător la Universitatea Ruhr din Bochum, a explicat: „Creierul nu pare să aibă o imagine exactă a limitelor mișcării corpului.” Aceasta sugerează că percepția noastră asupra capacităților corpului este mai puțin precisă decât am putea crede. Oamenii nu sunt conștienți de cât de mult pot mișca anumite părți ale corpului, în special în cazul articulațiilor, cum ar fi încheietura mâinii. Cercetătorii au testat mobilitatea încheieturii mâinii în patru direcții diferite. Într-un prim experiment, participanții au fost rugați să vizualizeze mental mișcările mâinii lor și să estimeze unghiurile până la care credeau că își pot mișca articulațiile. Într-un alt experiment, participanții au văzut diverse poziții ale încheieturii pe un raportor și au trebuit să indice dacă puteau atinge acele poziții. În final, mobilitatea reală a fost măsurată prin mișcarea încheieturii în patru direcții: mișcarea mâinii spre interior și exterior, către antebraț și înclinarea acesteia spre degetul mare și degetul mic. Rezultatele au arătat o diferență semnificativă între mobilitatea percepută de participanți și mobilitatea reală. În trei dintre cele patru mișcări, participanții au subestimat mobilitatea cu cel puțin zece grade. Singura mișcare unde diferența a fost prea mică pentru a fi semnificativă a fost mișcarea spre degetul mare, dar în general, subestimarea a fost consistentă. Această constatare sugerează că oamenii nu sunt conștienți de limitele lor reale de mobilitate, ceea ce poate avea implicații importante pentru prevenirea accidentărilor și pentru performanțele fizice. Cercetătorii speculează că acest tip de distorsiune ar putea fi un mecanism de protecție al organismului. „Explicația cea mai probabilă este că această distorsiune ne protejează de accidentări, împiedicându-ne să forțăm prea mult. În felul acesta, poate că trebuie să facem mici corecții în timpul mișcărilor, dar astfel ne protejăm mușchii, tendoanele și ligamentele,” a spus Pilacinski, într-un interviu cu *Medical Xpress*. De asemenea, studiul ar putea adresa o problemă importantă pentru sportivi și pentru persoanele care urmează tratamente de recuperare. Aceștia sunt adesea încurajați să își împingă limitele mobilității pentru a-și îmbunătăți performanța sau pentru a-și reveni după o accidentare. Cunoașterea faptului că percepția noastră asupra mobilității poate fi distorsionată poate ajuta aceste persoane să înțeleagă mai bine limitele lor reale și să lucreze în mod mai eficient pentru a le depăși. Astfel, studiul nu doar că aduce o mai bună înțelegere a modului în care percepem mișcările corpului, dar oferă și o bază pentru îmbunătățirea recuperării fizice și pentru optimizarea performanței în sport.